en-joy  

De la eu la alt eu

12 06 2005 01:02

O gluma, o vorba de duh sau un simplu salut si cutia se deschide…O alta cutie a Pandorei, plina de intentii bune sau rele. Iar lumea catre care acestea purced, e lumea nick-urilor, a numelor false, a chipurilor ascunse, e lumea virtuala a Internetului, in genere, a site-urilor de cuplare, in special.

Care e avantajul de a incepe o relatie prin Internet ?

Florin: Cred ca nu este un avantaj, practic nu incepi o relatie pe net.Totul se rezuma la o simpla discutie fara inhibitii care se poate transforma intr-o relatie. Practic cred ca este preludiul unei relatii, vorbesti cum vrei, nu te emotionezi, nu te intimidezi atunci cand observi reactia aprobatoare sau de dezaprobare a interlocutorului, si te poti apropia mult mai usor de respectiva persoana la fel cum poti sa te si retragi, e un joc in care nu ai ce pierde.....

Iulian: Eu am intrat pe site anul trecut pentru ca treceam printr-o perioada cam naspa. M-a ajutat destul de mult, mi-am facut prieteni noi, preocupari noi - aia vechi ma deprimau si mai rau - cind ne intilneam imi cam plingeau de mila - astia noi habar n-aveau ce-i cu mine, uitam de toate cu ei

Exista cumva riscul ca sa devenim dependenti de modul asta usor, flexibil de a aborda pe cineva "pe net" renuntand astfel la metoda clasica, la cea din plan real ...?

Florin: (rade ) In ceea ce ma priveste nu. Cred ca mai degraba te ajuta. Pe mine ma ajuta sa fiu mai sociabil si cu alte cuvinte invat sa ma fac placut. Acum depinde si de temperamentul fiecaruia....

Iulian: Nu cred, mi-am mai facut si in real fara legatura cu netul; oricum prieteni buni de tot se fac greu, cel mai nou prieten foarte bun al meu e K., si ne cunoastem de aproape 10 ani. Pe net am cunoscut o gramada de oameni de treaba - cam toti si fiecare e special in felul lui si fiecare m-a invatat ceva. De exemplu - imi place cit de calm e Ki. cum nu se cearta niciodata cu nimeni, A. e un romantic, un copil, desi e mai in virsta decit mine, Ari. e foarte logica, rationala - mare lucru la o femeie si foarte corecta. Am invatat cite putin, mi-au atras atentia - cit am invatat, inca nu stiu, dar imi place ca am vazut ca se poate. Am invatat sa fiu prieten cu o femeie, pina anul trecut nu am fost prieten decit cu femeile care imi sint si rude ( rade).

Cand crezi ca te vei retrage de pe un asemenea site?ce te-ar determina sa te retragi?

Florin: Pai nu vad de ce m-as retrage atata timp cat imi face placere sa comunic cu restul persoanelor inscrise pe acest site, nu stiu daca as avea un motiv sa ma retrag….poate sa raman fara internet (rade)

Iulian: Pai cred ca m-as retrage cind nu ar mai fi prietenii mei aici. Oricum sint intr-o perioada care imi permite sa stau pe net - si asta nu e infinita ( rade). Dar cu Ari. nu am mai vorbit de vreo 3 saptamini in real, de exemplu, si imi place sa vb cu ea, stiu ca o gasesc aici, pe site.

De cand timp esti membru, ai avut pana acum vreo relatie care sa o transformi si in plan real? cum a evaluat in acest caz? si daca nu, de ce?

Florin: Nu, n-am avut nici o relatie pe care sa o transform in plan real deoarece am prietena si nu e cazul. Dar nu m-am gandit niciodata sa-i spun ei ca sunt membru. Probabil ca si ea s-ar inscrie in mod evident, sau poate deja e inscrisa.(rade).

Iulian: M-am imprietenit destul de strins cu unii useri - am facut revelionul, pastele, ziua mea, cu ei. Am avut anul trecut o relatie, dar s-a incheiat - adica ea a plecat in Spania si a ramas acolo.

Ce lipseste relatiei reale de intrii pe un asemenea site?

Florin: Nu stiu, probabil ca lipsa de comunicare, sau subiecte tocite despre serviciu, iar ne-tocite (care se gasesc pe site): experiente de viata, diverse intamplari, informatii utile, preturi…orice dar fara serviciu.

###

Pe Florin si pe Iulian i-am cunoscut, la randul meu, virtual. Suntem toti trei membri pe acelasi site. Florin are 26 de ani si e din Ramnicu-Valcea. Iulian, 36 de ani, Bucuresti.

Discutia cu ei s-a purtat la fel, virtual. Si a fost chiar degajata. Dar cand a venit vorba de nume s-au fastacit putin. La fel si altcineva care mi-a refuzat intrebarea, pe motivul ca nu poate sa divulge nici nick, nici nume. Ciudat...! Cumva societatea romaneasca nu e inca pregatita sa accepte faptul ca prin intermediul Internetului se poarta discutii decente? se creeaza legaturi de prietenie frumoase? Inca sa existe prejudecata ca doar cei urati si cei cu vreun handicap acceseaza asemenea site-uri? Ar fi pacat, pentru ca va spun eu, exista oameni minunati aici. De la studenti la profesori. De la avocati, la soferi.

Cateodata insa nick-ul dispare. Pentru ca omul a murit. Si abia atunci se simte puternica radacina ce ancora relatia in realitate. Si nimeni nu poate sa-ti spuna sa nu plangi.

Florin marturisea " traiesc intr-o mare <familie> " . Asa si este.

Cui i-ar placea singuratatea ?

vizite: 8180 redactor: Anca Pepelea in LifeStyle

Comentarii

 

1. norii

12 06 2005 17:27
Intr-o lume care se schimba uneori mai repede decat reusim noi sa o percepem, mai ales atunci cand suntem cuprinsi de valul tuturor lucrurilor ce trebuiesc rezolvate, in aceasta lume, apare aceasta oaza...netul...unde, in 5 minute libere avem posibilitatea sa comunicam...sa invatam, sa ne distram, sa cunoastem, sa fim buni sau rai...orice...
Ce se poate intampla aici?...Multi se intreaba asta...Multi spun ca nu poti avea o relatie pe net...ca e ceva fals, un nick...o fatza nevazuta, un rol.
Ei bine, nu e chiar asa.E adevarat, este o alta lume. Iar cei ce spun aceste lucruri sunt cei ce nu cunosc aceasta lume...poate doar din auzite.Este si normal. Si eu spun ca orice om normal nu ar trebui sa se aventureze in cine stie ce jungle amazoniene. Instinctul meu, necunoasterea mediului, imi dicteaza asta...Dar in acelasi timp sunt convins ca daca as cunoaste acea lume mi-ar oferi satisfactii infinite fata de ceea ce traiesc acum. Asa e si pe net. La inceput te pacalesti...pana incepi sa cunosti oamenii...E si un fel de exercitiu al mintii, o provocare. Iar uneori ai sansa sa intalnesti omul pe care il asteptai de o viata, omul pe care il visai. Intamplare sau nu, destin sau nu, de ce sa nu recunoastem ca asta s-a intamplat de atatea ori pe net incat nu munai ca nu mai este ceva care mira ci pare ceva obisnuit.
Cred ca intr-o oarecare masura, acest mijloc de a comunica in viitor se va dezvolta si putem sa ne asteptam la lucruri foarte frumoase. Dar sa nu uitam ca fiecare padure are uscaturile ei...Asa e si in viata reala. 

2. mire

12 06 2005 17:55
Internetul ofera de cele mai multe ori ferestre la care apelam atunci cand singuri nu putem sa depasim un obstacol.Oamenii sunt creati pentru a comunica si cel mai mult conteaza aceea mana intinsa la momentul potrivit.Pot spune ca internetul se aseamana cu ceea ce a scris si Soren Kierkegaard in "Jurnal":"Ochelarii pot ascunde multe lucruri-chiar si o lacrima in ochi".Asa este si in acest caz.Nu ai nici o idee despre persoana cu care stai de vorba ,aflandu-se poate la...celalalt capat al lumii ,in schimb receptionezi tot ceea ce ea iti spune,cum se descrie .Este un simplu sah ,precum viata este un sah.Totul consta in acel gram de incredere.Dai tot ori nimic,pierzi ....nimic, dar castigi tot.Cu multa placere.Mirela. 

3. ubik

13 06 2005 15:08
Tot ce e interactiune virtuala se bazeaza pe feedback. Pe internet poti fi oricine si orice. Depinde de celalalt daca te crede sau nu, daca poate vedea dincolo de cuvinte, emoticonuri, poze. E o lume inselatoare in toate privintele. Realitatea fizica nu poate fi redata exact de interfata virtuala. E doar o aproximare a realitatii. Realitatea si-o creeaza fiecare. Daca realitatea de zi cu zi e subiectiva, o interpretare, atunci cea virtuala e o interpretare a interpretarii. Intrebarea e: the blue pill or the red pill ? 

4. ancuta

13 06 2005 20:42
in seara asta am facut o plimbare prin oras, singura.
la un moment dat, in fata mea, erau 2 tipi, in jur de 15-16 ani.
ajung sa ii intrec, pentru ca ei nu prea mergeau, iar unul dintre ei intra in vorba cu mine. nu spun nimic, el vine aproape de mine si imi reproseaza ca nu ii vorbesc, ma intreaba daca are fata lui ceva...ii raspund doar ca nu vreau sa vorbesc, ca nu am chef de vorba...el mai insista putin, apoi pleaca, cerandu-si scuze. ii spun ok, pa.
apoi in spatele meu striga retoric, nu-i asa ca te-am speriat?
am continuat sa merg fara sa intorc capul.

as fi vrut sa pot sa dau ignor, asa cum faci cu cineva in mediul virtual cand nu vrei sa vorbesti. as fi vrut sa dispar, asa cum poti sa parasesti un anumit site, sa te deconectezi de lumea cu care nu vrei sa vorbesti.

asta e realitatea.
realitatii trebuie sa ii faci fata. realitatea te obliga sa dai raspuns, te obliga sa iei o decizie.

si-atunci, cum sa nu preferi o lume unde comunici cu cine vrei, cand vrei, cum vrei...? si pana acum, lumea aceasta am gasit-o doar prin Internet.
pacat. 

5. norii

14 06 2005 10:07
Ubik spune ca aceasta lume a internetului e o lume inselatoare din toate privintele. Si totusi cu ce e mai inselatoare decat lumea reala? Ca nu poti sa il vezi pe cel cu care comunici...cu toate ca daca apelezi la o camera web nici asta nu este o problema...in rest? care este inselatoria? Ca acel om se preface????...o poate face la fel de bine si in realitate...Aici insa esti putin ferit.Poti sa te intalnesti cu un om dupa ce il cunosti destul de bine.Sau cand simti ca vrei acel lucru.Poati sa comunici cat de mult doresti si in ce mod vrei cu o persoana inainte de a fi fata in fata...Iar acel fata in fata inseamna o vulnerabilitate intr-un fel sau altul.
Descartes a incercat un experiment.Sa se indoiasca de orice. Si a ajuns la concluzia ca poate sa se indoiasca de orice in afara de gandirea sa...Pentru ca si a te indoi de gandirea ta inseamna de de fapt ca tu gandesti. Formula sa va fi "Cogito, ergo sum". Aceasta înseamna însa ca acea constiinta a gândirii, deci a sufletului este mai sigura decât constiinta pe care o avem despre lumea exterioara. Credinta obisnuita ca nu cunoastem nimica mai sigur decât aceasta lume a simturilor pe care o atingem, a vedem, este astfel rasturnata. Acelasi Descartes spune despre caracteristicile sufletului:""Primele sunt ca ma hranesc si ca merg. Dar daca este adevarat ca n-am un corp, atunci este adevarat ca nu pot nici merge, nici sa ma hranesc. Un altul este faptul ca simt. Dar nu poti simti fara corp, în afara de faptul ca am crezut câteodata ca simt unele lucruri în timpul somnului pe care, la desteptarea mea, am recunoscut ca nu le simtisem. Un alt atribut este ca gândesc si gasesc aici ca gândirea este un atribut care-mi apartine; ea singura nu poate fi desfacuta de mine. Eu sunt, eu exist, aceasta este sigur; dar cât timp? Atâta timp cât gândesc; caci poate s-ar putea întâmpla ca daca as înceta de a gândi, sa încetez în acelasi timp de a fi."
Acum nu vreau sa spun ca acestea sunt adevaruri absolute, dar e un punct de plecare, un mod de a privi lucrurile.Deci, atat timp cat gandesc, atat timp cat pot sa trec totul prin filtrul gandirii mele, ce diferenta este daca cel pe care vreau sa-l descopar este sau nu in fata mea...A nu fi in fata mea inseamana de la inceput o provocare.Un orb isi dezvolta alte simturi. Asa si aici. Deci, cine nu incearca, nu poate sa stie ce simte..."orbul" 

6. ancuta

14 06 2005 17:53
problema apare cand nu putem gandi totul...! pentru ca:
1. unele lucruri le facem din puterea obisnuintei; de exemplu, cand cineva te saluta te intreaba "ce faci", desi te vede, sau, intr-o discutie telefonica iti raspunde la intrebarea "ce faci" chiar daca tu nu i-ai adresat-o;
2. unele lucruri le accepti ca pe adevaruri aboslute, existenta unui Dumnezeu, de exemplu;
3. unele lucruri le simti...si actionezi datorita unor impulsuri, unor instincte si nu a gandirii;
4. sau alteori, pur si simplu ti-e teama sa te indoiesti de fiecare om, de fiecare cuvant, de fiecare gest.

Diferenta dintre mediul virtual si cel real nu cred ca se rezuma la "cum"-ul unei relatii, adica la cum e relatia- bazata pe incredere sau nu, ci la "ce"-ul unei relatii, la ce rol are ea in viata ta- daca poti renunta la ea sau nu, daca ai nevoie de asa ceva sau nu. 

7. Chris

15 06 2005 01:10
\"...e lumea nick-urilor, a numelor false, a chipurilor ascunse, e lumea virtuala a Internetului, in genere, a site-urilor de cuplare, in special.\" o lume in care nu suntem siguri ca existam sau existam doar in masura in care primim un \"raspuns\". Sau ne trezim pur si simplu asa... ca ne \"bagam in seama\" spunand ca dupa fraza aceea inchisa intre ghilimele mie mi-a fost foarte greu sa mai citesc ce a urmat. cu toate ca finalul s-a vrut tragic \"cineva a murit\"...
dar ce se intampla insa cand \"balamalele\" acetei cuti a Pandorei aproape ca nu se mai tin de atatea deschideri si inchideri, cand a trecut un an sau cinci sau zece... ne supara putin sa auzim/citim ca internetul e o lume a siteurilor de \"cuplare\" ( jorgonul mi-l amintesc folosit de parintii mei... si io am vreo 38 de ani ). Sau poate ca nu vorbim despre acelasi \"internet\" ? ce spui Anca? mai adaugi un articol cu o \"alta fata\" a lumii virtuale... sau poate exista un astfel de \"articol\" dar eu surprins de aceasta abordare nu ma mai grabesc sa il caut... si ma multuesc cu iluzia ca exista ceva in afara \"jocului\", a \"competitiei\"... poate ca \"mastile noastre\" sunt mai aproape de noi insine decat \"imaginea reala\" si... ( ma intreb pot trimite comentarii si cei care nu sunt \"membri\" ? sau vorbesc singur ) 

8. ancuta

15 06 2005 08:32
nu ai fost prea clar, ce anume te-a deranjat?
pe orice forum ai intra, orice website ai accesa la un moment dat interactionezi, sau altul interactioneaza cu tine si dialogul apare.
in mod special, acest lucru se intampla pe site-urile de cuplare, de intalnire, de matrimoniale. pentru ca acolo intra cineva nu pentru a obtine o informatie de ordin general ci pentru a fi bagat in seama, pentru a dialoga.

si sfarsitul nu s-a vrut tragic, sfarsitul asa si este.

Adauga si tu un comentariu

Bold Italic Underlined Link

Toate drepturile sunt rezervate ATZ. Nici o informatie din acest site nu poate fi preluata, integral sau partial fara acordul din partea ATZ. Redactorii sunt direct responsabili pentru continutul articolelor si a stirilor.

rss feed atom feed Powered by eyeblog