en-joy  

Bună dimineaţa, în fiecare zi!

04 01 2006 10:26

Adeseori ne începem ziua prin a ne oglindi, preţ de câteva clipe, fie în ochii cuiva, fie în priveliştea ce se întrevede la fereastră, fie în faţa oglinzii. M-am gândit, pornind de aici, să începem acest an prin a vedea care e situaţia imaginii noastre, imaginea personală. Aşa că l-am luat la întrebări pe domnul consilier de imagine Ovidiu Bufnilă şi răspunsul lui nu a întârziat.

Consilier de imagine, ce înseamnă? O meserie prezentă? Sau încă de viitor?

Poate că e mai mult decât meserie. Poate fi ştiinţa secretă sau arta magică. E un Domeniu mare şi nesfârşit în care trebuie să înveţi, să te pregăteşti, să experimentezi şi să te antrenezi toată viaţa, ceas de ceas.

În România există deja o noua generaţie de profesionişti în advertising, comunicare, marketing, PR, dintre care foarte rapid se vor dezvolta consilieri de imagine. Eu personal sunt impresionat de aceşti tineri de excepţie pe care îi văd pretutindeni. Acţionează rapid, sunt dinamici, sunt creativi, au talent, nu sunt fricoşi şi propun proiecte de imagine valoroase. Îmi spun uneori, Bufnilă, ţine ritmul! E stenic, e încurajator şi teribil că s-au născut aceşti tineri de excepţie în miraculosul domeniu al Imaginii, de la imaginea personală la imaginea companiilor, evenimentelor etc.

În câte feluri putem vorbi despre imaginea personală?

Imaginea personală poate fi privită fie ca un ambalaj, fie ca un proiect de profunzime al fiinţei. Eu prefer a doua variantă. E pasionant şi e mai aproape de felul de a fi, natural, convingător şi firesc al fiecărui om. Masca se vede de la o poştă şi se topeşte la primele semne ale unor războaie de imagine.

Ce reprezintă totuşi imaginea personală?

E greu de dat o definiţie. Eu cred că e vorba de o enciclopedie miraculoasă în care găsim tot ceea ce ţine de natura noastră interioară şi exterioară de la gânduri buclucaşe, la gesturi teribile, de la vise frumoase sau triste, la felul în care ne purtăm cu ceilalţi.

Cine are statutul să o legitimeze? Noi? Alţii? Şi când se întâmplă aceasta?

Imaginea personală începe să fiinţeze sau să funcţioneze odată cu venirea noastră pe lume. Sunt multe aspecte de taină legate de imaginea personală, de la felul nostru de a ne raporta la lume pâna la felul în care ne percep sau ne consideră ceilalţi. Tot timpul este legitimată Imaginea Personală. Să nu uităm că suntem fiinţe dinamice, că nu stăm locului, avem aspiraţii şi dorinţe, avem istorii personale.

De regulă, o Imagine este identificată şi catalogată în timp de 15 secunde, atunci când doi oameni se văd pentru prima oară. Apoi vin corecţiile, adăugirile, revenirile, descoperirile şi, să nu uităm, dezamăgirea sau surpinderea.

Imagine şi război, de ce?

Frumoasă şi tragică întrebare dar şi insurgentă, Anca! Odată ce ne naştem, întreaga noastră enciclopedie se războieşte să supravieţuiască, să-şi impună stilul, pentru că avem până la urmă un stil al nostru inconfundabil, să performeze, să se dezvolte. Fiinţa are încorporată o stare beligerantă. Războiul, metaforic al fiinţei, dar şi real, ne dă măsura de învinşi sau învingători. Cred că e cool să fim în prima tabăra.

Care sunt punctele vulnerabile din imaginea personală?

Puncte vulnerabile avem cu toţii. Aşa ne naştem. Nu e rău, în definitiv, pentru că înseamnă că ne putem perfecţiona şi dezvolta continuu, insurgent, cu pasiune şi dăruire. Punctele vulnerabile depind de fiecare dintre noi. Temperamentul, personalitatea, experienţa de viaţă, cultura, aspiraţiile, dorinţa de a reuni, dezamăgirile, victoriile sau înfrângerile ascund în ele multe puncte vulnerabile.

Important, cred eu, e să le cunoaştem, să fim realişti şi corecţi cu noi înşine şi să încercăm să fim mai buni, mai dăruiţi, mai pasionaţi, să devenim oameni de acţiune. Pentru unii, sinceritatea poate fi un punct vulnerabil, de exemplu, în timp ce, pentru altii, poate fi un atu important. Depinde de context, depinde de fiinţa fiecăruia, de istoriile în care intră, de anturaj, de dorinţa lui de a reuşi.

Cum se construieşte imaginea personală?

Poate că, în primul rând, trebuie să vrei să faci asta. Trebuie să ai un ţel al tău, poate o misiune a ta interioară, poate un vis. Poate că vrei să fii mai bun decât ieri sau mai puţin temător. Poate că vrei să te exprimi mai bine sau să fii mai convingător. Poate că vrei să recuperezi un handicap. Poate că vrei să arăţi trendy sau cool sau poate că vrei ca lumea să cadă pe spate când iţi faci apariţia la o sindrofie. Poate că vrei să-ţi dezvolţi vocabularul ca să poţi cetui în draci sau poate că vrei ca întreg poporul român să te voteze şi să ajungi preşedinte. Şi mai sunt alte încă un milion de motive pentru care iţi poţi construi imaginea.

În funcţie de motiv, de dorinţă, de necesitate sau de trebuinţă, începi să te organizezi. Porneşti de la un cadru. Tu eşti cadrul. Tu cu enciclopedia.

Îţi poţi construi imaginea în functie de o dorinţă, de o necesitate sau de o culoare preferată. Important e să te hotărăşti să porneşti în această aventura. Apoi vin strategiile specifice.

Care ar fi tiparul unei imagini personale generale a tânărului de azi?

Ooo, ce întrebare dificilă! e dificilă pentru că Next generation este extraordinară, este liberă, curajoasă, inventivă şi vălurită în toate sensurile. Sunt tineri care sunt fani Elvis aşa cum sunt tineri care sunt fani Eminem. Am o încredere nebună în Next Generation şi, mărturisesc, sunt uneori ros de invidie.

Ceea ce cred eu că este extraordinar la Next generation este că nu poate fi considerată o generaţie rebelă! Nu, asta nu. Cred că este o generaţie care propune un nou stil de viaţă, un nou mod de a gândi, ei spun, OK, noi vedem lucrurile în felul ăsta, tu, cum le vezi? Problema care se pune este a acelui Tu! Next Generation propune un set de imagini dinamice pe care vechile generaţii ar trebui să facă efortul de a le decodifica...

Un sfat pentru cei tineri care se privesc în oglindă acum?

Eu sunt om de echipă. În felul acesta îl construiesc pe Ovidiu Bufnilă consilierul de imagine. Ca om de echipă pun umărul, încurajez, cer părerea. Nu dau sfaturi. Nu sunt un guru şi nici nu-mi doresc asta.

Cred însa că orice tânăr trebuie să fie corect cu el însuşi, să nu se amăgească atunci când se uită în oglindă. Fiecare dintre noi avem calităţi nebănuite. Trebuie să le descoperim. Dacă o fată are sânii mici trebuie să ştie că sânii mici au savoarea lor. Dacă un adolescent se bâlbâie trebuie să ştie că bâlbâiala poate avea farmecul ei. Dacă ne refuzăm, dacă refuzăm proiectul nostru natural atunci vom fi rigizi, artificiali, teatrali şi inspizi.

Cred că e cool să ne purtam firesc şi natural, să nu ne prostim şi să nu fim modestia întruchipată. Avem arme nebănuite.

Am oprit întrebările aici. Luaţi oglinda şi priviţi-vă! Iar pentru alte nelămuriri, Ovidiu s-a oferit să vă răspundă personal, prin e-mail, la ovidiu_bufnila@yahoo.com

Să aveţi un an cu o imagine cât mai clară!

###

Date personale/ biografice, declarate:

Ovidiu Bufnilă, n. 15 august 1957, Tg.Ocna, judetul Bacau, Facultatea de Mecanica, Galati, 1981

Specializari in comunicare si PR, scriitor, jurnalist, consilier de imagine, publicat in USA, Marea Britanie, Danemarca, Australia, Brazilia, India

Premii nationale si internationale pentru fictiune si eseu pe teme de la imagine si comunicare la filozofia razboiului modern

Experienta in mass media (presa scrisa, TV, Radio), functii de conducere de la redactor sef si director si consilier de imagine etc, tra, la, la!

vizite: 13781 redactor: Anca Pepelea in LifeStyle

Toate drepturile sunt rezervate ATZ. Nici o informatie din acest site nu poate fi preluata, integral sau partial fara acordul din partea ATZ. Redactorii sunt direct responsabili pentru continutul articolelor si a stirilor.

rss feed atom feed Powered by eyeblog