en-joy  

Despre cum te naşti a treia oară la Joy Art Festival

14 11 2006 09:22

“Nu mai facem niciun festival!” a exclamat pe la amiază, închizând telefonul, Claudiu Oţeleanu, preşedintele Federaţiei Judeţene a Organizaţiilor Nonguvernamentale de Tineret din Braşov, organizatorul Joy Art Festival-ului, ediţia a III-a.

Şi totuşi, sunetul a venit, invitaţii şi concurenţii au venit, astfel încât festivalul şi în acest an a avut loc. Deschiderea, pregătită şi răspregătită, s-a transformat într-un spectacol regizat pe ultima sută de metri, cu karatişti şi coborâre din inaltul scenei, a prezentatoarei Lăcrămioara Popescu.

Un moment solemn, care neînţeles de mulţi, a trecut fără vreun gând de binecuvântare cerească pentru sufletul celui ce a fost unul dintre organizatorii primelor ediţii de festival, momentul Valerică Vătafu a făcut şi el parte din deschidere, după alocuţiunea lui Claudiu Oţeleanu.

Concurenţii- timizi sau încrezători- au venit pe scenă fără vreo pasiune anume pentru concursul de muzică în sine, cât pentru participarea personală. Aceasta, deoarece, majoritatea a părăsit sala de la Aro Palace după ce a performat, luând cu ea şi partea de însoţitori – prieteni, părinţi, colegi.

Mă uitam spre ei şi nu puteam înţelege de ce-ul plecării…Să vorbim de un fair play faţă de concurenţii ce urmau după ei? Poate că nu.

Grupul Harmony, câştigătorul de anul trecut al festivalului, a susţinut un mini recital încântând publicul cu jazz de calitate după ce formaţiile concurente au excelat în variante de rock.

Sala, pe jumătate goală avea să-l întâmpine pe Horaţiu Mălăele- ar fi pleonasm să mai spun marele actor, nu-i aşa? El şi-a jucat scenariul cu talent şi dibăcie, sala răsunând a râs şi voie bună, de ziceai că-i plină ochi, publicul – cum avea să remarce chiar actorul mai târziu – fiind cizelat cu un simţ al umorului bine conturat.

Lăcrămioara ne spune apoi la revedere şi ne trimite în Groove Garden. Dar, câţiva organizatori l-am însoţit pe maestrul Horaţiu Mălăele la cină. În anturajul lui te aştepţi mereu să râzi, să fie spuse bancuri, să se facă glume din orice gest. Dar el poate fi şi serios, trist, om credincios. Povesteşte frumos şi mai ales, are ce povesti. Şi dacă a fost o întrebare anume, l-am întrebat ce anume ar reproşa generaţiei tinere.Ei bine, lipsa de carte, au fost primele cuvinte, justificate apoi printr-un exemplu concret, de unde înţelegem că tinerii iau informaţii de ici, de colo fără a citi ceva anume, despre ceva anume. Ei sunt inteligenţi, dar uşor superficiali.

Ne-am întors doar noi în Groove Garden unde i-am găsit pe Symbios pe scenă, iar printre spectactori, alţi concurenţi precum Stuka din Serbia, Angelina din Republica Moldova – ce la concurs a ajuns înainte cu 15 minute de a urca pe scenă-, The others din Braşov şi să-mi fie cu pardon de erau şi alţii pe care nu i-am remarcat. A urmat apoi karaoke, discuţii, bere, cafele… Până când lumina s-a stins. E 3 dimineaţa. Peste câteva ore începem runda a doua a festivalului.

Noapte bună, prieteni! “Mă doare-n replică!” ( Horaţiu Mălăele).

vizite: 6268 redactor: Anca Pepelea in Participari

Toate drepturile sunt rezervate ATZ. Nici o informatie din acest site nu poate fi preluata, integral sau partial fara acordul din partea ATZ. Redactorii sunt direct responsabili pentru continutul articolelor si a stirilor.

rss feed atom feed Powered by eyeblog