en-joy  

Despre a doua zi din a treia ediţie de Joy Art Festival

15 11 2006 08:39

“Criticism is a form of love. I love America, and I'm critical of this administration. I love Israel, and I ask questions. Those who ask no questions may not be a country's best friends." ( Steven Spielberg, http://rogerebert.suntimes.com ). Să criticăm aşadar!

Nu am să critic însă organizarea zilei multimedia a festivalului, sosirea sau nesosirea invitaţilor, ori aplauzele unui public mai mult absent, ci, doar, timpul.

Cineva din juriu îmi spunea că asemenea genuri de festivaluri nu se mai gustă în societatea noastră, aşa cum se întâmpla prin anii `90. Să îţi petreci timpul vizionând în jur de patru ore filme de scurt metraj alternate cu slide-uri de fotografie este prea mult pentru neliniştea ce se zbate prin gândurile noastre, pentru fuga continuă ce o facem între atâtea obligaţii sociale cotidiene. De aceea, la un moment dat, se cerea parcă o pauză. Şi cumva, a şi fost. Pauza dinainte de ora stabilită pentru începerea festivalului.

Timpul petrecut cu concurenţii a fost destul de puţin, fiind nevoită să alerg cu explicaţii când la tehnic, când la juriu, când la Cristina Alexandru, prezentatoarea acestei seri. Juriu a fost atenţionat să nu depuncteze eventualele defecte ale materialului prezentat, dacă acestea depindeau de tehnic, cum ar fi, un font anume, o melodie uitată sau o întrerupere bruscă a slide-ului. Cristina, uşor emoţionată de a fi pe scena unui festival, a adus lânga ea concurenţii prezenţi prin sală, fără însă a face show cu ei, ci doar tachinându-i cu două întrebări, devenite lait-motiv-ul serii, respectiv, “ când ai făcut prima fotografie?”, “crezi că vei câştiga?”.

Recitalurile au avut un timp mai scurt decât îşi doreau protagoniştii, Monica de la The Burns, declarând că a fost nevoită să încheie tocmai când abia se încălzise, ei fiind obişnuiţi cu concerte de patru sau chiar cinci ore. Cei de la Trupa Ăia au ridicat în picioarele cele câteva fete rockeriţe din prin ultimele rânduri, ei având parte nu doar de o sonorizare bună ci şi de efecte luminoase şi mult, mult fum plăcut mirositor.

Groove Garden, live club-ul unde am ajuns un pic mai târziu decât ieri, a fost plin până la refuz de tineri, unul mai talentat decât altul la karaoke. Oana Todoroc, prezentatoarea serii, a încercat să stimuleze participarea, dar, dacă la început nimeni nu parea să aibă curaj, declaraţia lui Claudiu Oţeleanu de a premia cu o sticlă de Fetească Neagră pe cel mai bun interpret, a stârnit o adevărată competiţie între cei prezenţi. Nota şase s-a vehiculat intens, ba chiar nimeni nu se mai gândea la alte cifre. Lumea a cântat, a dansat, a aplaudat. Terry Lee Burns, de la The Burns, a stimulat audienţa să cânte la unison “sweet home Alabama”.

Se făcu ora 3 a.m., aşa încât, neputând negocia cu timpul, ne-am îmbrăcat şi am plecat fiecare spre casa lui. Oricum eram obosiţi, somnoroşi…Dar fericiţi! Ne-am simţit bine şi în aceasta zi!

Să fii bucuros şi tu, Joy Art Festival-ule!

vizite: 7065 redactor: Anca Pepelea in Participari

Toate drepturile sunt rezervate ATZ. Nici o informatie din acest site nu poate fi preluata, integral sau partial fara acordul din partea ATZ. Redactorii sunt direct responsabili pentru continutul articolelor si a stirilor.

rss feed atom feed Powered by eyeblog