en-joy  

Despre cum la Joy Art Festival 2006

16 11 2006 12:31

"Niciun lucru important nu a fost vreodată realizat fără pasiune" ( Hegel). Joy Art Festival este într-un cuvânt, pasiune. Pentru că, până la urmă, arta nu poate exista fără pasiunea celor care o nasc şi o cultivă. Iar în acest festival s-au perindat atâtea sentimente încât nu se poate să spui altfel. Chiar dacă acestea nu au fost doar de dragoste şi de bucurie, ci şi de dezamăgire, de frustrare. Dar în niciun caz, de indiferenţă.

Ultima zi de festival a adus pe scenă trupe de teatru şi actori din Braşov şi Piatra Neamţ. Perfomanţa lor a fost aplaudată cu putere şi cu strigăte de către o sală plină cu prietenii şi colegii lor. După ei au urmat George Constantinescu, de la trupa Pam-Pam şi Oana Todoroc –prezentatoarea acestei secţiuni- cu trupa Haz Art- câştigătorii de anul trecut - care au strânit râsete şi au dat timp juriului să delibereze câştigătorii.

Lăcrămioara Popescu a intrat cu cântec deschizând marea gală a premiilor. Gala a fost întretăiată cu prezentarea FJT, ce premia locul I şi Euro<26, ce a premiat cu card-uri locul II. Invitaţi anume au fost chemaţi să decerneze trofeele, Claudiu Oţeleanu înmânând marele premiu Joy Art Festival, în valoare de 500 de euro, Dalmei Kovacs, cea care a participat la secţiunea muzică- solist.

După premiere, a fost prezentat slide-ul pe care concurenţii de la fotografie au reuşit să-l realizeze, demonstrând că se poate să existe un grup, când provocarea şi dăruirea există, tema slide-ului fiind sloganul Comisiei Europene, “toţi diferiţi, toţi egali”.

Un ultim slide show a fost pentru organizatori. FJT a mulţumit voluntarilor ce au pus umăr lângă umăr pentru ca festivalul să aibă şi în acest an culoare şi amploare.

Ceva a lipsit din acest trei zile de festival. Liniştea. Cei implicaţi, de la organizatori la concurenţi, de la invitaţi la juriu, de la spectactori la mass-media au fost într-o continuă agitaţie. Dacă ai fi sosit acolo, fără a ştii despre ce e vorba, nu îţi dădeai seama de nu întrebai. Peste tot era lume, chiar daca pe scenă se cânta, se juca sau se proiectau filme/fotografii, afară lumea stătea la o ţigară, o vorbă, se încurajau, cereau explicaţii. Parcă totul era o repetiţie. Şi poate aşa a şi fost până la urmă ediţia 2006, o repetiţie pentru ce va fi la anul. Organizatorii vor mai primi critici/ sfaturi încă o vreme. Concurenţii se vor mândri mai încolo cu participarea, cu premiile.

Al treilea Joy Art Festival se simte de mâine amintire. Iar cei care au trecut prin el, care l-au înfrumuseţat sau certat, vor mai sta puţin privindu-l cu obiectivitate. Avem ce să învăţăm de la el. Pentru că este o experienţă ce a adus în suflete stări dintre cele mai contradictorii care lasă urme pentru mai târziu. Pentru clipa când vom spune, “se putea mai bine”. Pentru hotărârea ce ne va provoca în 2007 să concretizăm un alt Joy Art Festival.

Lasarăm linişte în sala de la Aro Palace, găsind, la miez de noapte linişte în centrul Braşovului. Ne-am dus gălăgioşi la o bere, la un sandviş. Apoi, ne-am lăsat şi noi mângăiaţi, pe la ora 2 a.m, de cerul senin şi înstelat, care să ne aşterne vise dulci în inimile obosite.

“So long and thanks for all the fish!” ( Douglas Adams)

vizite: 6218 redactor: Anca Pepelea in Participari

Toate drepturile sunt rezervate ATZ. Nici o informatie din acest site nu poate fi preluata, integral sau partial fara acordul din partea ATZ. Redactorii sunt direct responsabili pentru continutul articolelor si a stirilor.

rss feed atom feed Powered by eyeblog