en-joy  

Tratament social - Fără Zahăr

09 04 2008 22:32

Arareori consumă fără zahăr cel care nu are diabet. Aşa încât aş îndrăzni să spun că plăcerea de a asculta Fără Zahăr vine dintr-o nevoie ascunsă de a nu cădea într-un stop cardiatic de inimă albastră sau pur şi simplu de inimă rea. Iar pentru doza de Fără Zahăr, adaugă şi-un interviu cu cei doi membrii ai trupei, Bobo şi Bobi.

Pentru cine cântaţi voi?

Bo: Teoretic, la început au fost studenţii. Pe urmă, după lansarea primului album, am aflat cu stupoare că ne ascultă la fel de bine şi bunicii şi nepoţeii lor, şi hip-hop-eri, rock-eri, manelişti (asta nu-i bine, da` e adevărat ), profesori, muncitori beţivi, preoţi, ingineri… Deci, practic, acum sunt oamenii care au simţul umorului, indiferent din ce grupare socială fac parte. E o plajă foarte largă.

Bi: Oameni cu mîini, picioare, cu păr pe cap şi pe altundeva, oameni cu bucurii şi cu probleme, români şi ţigani. Important e să se simtă bine alături de noi.

Este vreo melodie de-a voastră care a deranjat pe cineva din anturajul vostru?

Bo: Nu. Bunicul meu, Dumnezeul să-l ierte, n-a înţeles prea bine la început de ce în piesa “D`la sate” personajul principal îi dă foc bunicului pentru actele pe casă. Dar până la urmă m-a iertat…

Bi: Da, un prieten al meu se pregătea să facă nebunii cu o colegă de serviciu şi chiar atunci i-a sunat telefonul. Era nevastă-sa, iar tonul de apel era Lav Stori al nostru.

Care ar fi cea mai mare provocare dintre a scrie un cântec la comandă, cu cuvinte impuse, a dansa tango şi a vizita o mănăstire?

Bo: Nici una în mod special. Cu dansul n-am absolut nici o legătură, deci aş avea oarece reţineri. Aş putea să dansez tango, dar nu la modul serios. Pe celelalte două le-am făcut deja. “Ups, am înfundat din nou closetul” a fost o piesă “comandată”, într-un fel. De fapt, casa de producţie de atunci a sugerat să mai facem o parodie după Eminem, pe lângă Sandu. Şi am hotărît să facem după “Cleaning out my closet”. Iar cuvinte impuse folosim mereu, doar că noi suntem cei care le impunem. Unul altuia. La “Sandu”, de exemplu ăsta a fost primul pas. Mai întîi am făcut o listă de cuvinte care trebuiau neapărat să apară în cîntec, şi de-abia după aia am trecut la scris versuri. Şi Lav Stori a fost tot sugestia casei de producţie, care ne-a propus să facem o piesă despre cupluri mondene. “Iri” a fost un cuvânt impus. Ha-ha.

Bi: Cred că tangoul m-ar omorî.

Dacă aţi face un concert umanitar, pentru ce cauză v-aţi implica?

Bo: Am o tendinţă către cauze în care victimele n-au avut de ales. Boli pe care nu le poţi preveni, cum ar fi cancerul, accidente, violenţa în familie. Copiii iarăşi mi se par foarte importanţi, indiferent de suferinţa lor. Dar şi natura. Mai ales acum în ultimii ani. E pretty big shit. Deci, teoretic, majoritatea. Dar cea mai importantă cauză la momentul de faţă în România, deşi nu e umanitară, mi se pare educaţia. Pentru asta aş cânta oricând. Pentru şcoli, fonduri pentru profesori, materiale didactice. Ăsta e primul lucru pentru care aş milita în România de azi.

Bi: Pentru cauza pentru care am fi contactaţi să cîntăm, nu?

Cu ce vedete internaţionale v-ar plăcea să vă întâlniţi şi de ce?

Bo: Cu mulţi… Cu Eric Clapton în primul rând. Să-i arăt că ştiu să cânt “Signe” la chitară şi el să-mi spună că nu fac bine un acord. Şi să-mi dea lecţii. Apoi m-aş da în rollercoaster cu Michael Jackson, după care aş merge la o bere cu Brad Pitt, pe care l-aş ruga să-mi zică bancuri. Şi tot aşa… Iar la sfârşit, aş ţine morţiş să merg pe platou la o filmare de Lucian Pintilie… la furat de meserie.

Bi: Cu Captain Planet, să-l rog să-mi facă ordine în dressing.

V-aţi gândit să faceţi şi stand-up?

Bo: Ni s-a propus, dar eu personal n-am curaj. Nu cred că m-aş pricepe să fac asta. Bine, până nu-ncerc n-am de unde să ştiu sigur, dar deocamdată n-am de gând.

Bi: Fiecare face ce ştie mai bine şi ce este pregătit să facă. Aş vrea să fac şi o operaţie de apendicită, dar dacă nu ştiu… cum zicea Creangă: “dacă e popă, să cînte”.

Ce alte lucruri încep cu “fără” în principiile voastre, în viaţa voastră?

Bo: Şpagă, violenţă, droguri, ipocrizie, snobism, greşeli.

Bi: Tutun, soacra, ardei iute pe aripioare.

Când e vorba de o întâlnire, cât de punctuali sunteţi?

Bo: Cred în sfertul academic. Aşa am învăţat la şcoală. De fapt tot timpul plec în aşa fel încît să ajung la fix şi de obicei întîrzii pînă-n zece minute, pentru că socoteala de acasă nu-i aceeaşi cu cea din târg.

Bi: Nelocuind în Bucureşti, distanţele sunt mult mai uşor de parcurs, iar eu ajung de obicei înainte de ora H.

Ce lucru aţi uitat cel mai des?
Bo: Lucruri pe care spune soţia mea că trebuie să le fac. De fapt nu sunt sigur dacă le uit sau nu-s foarte atent cînd mi le spune.

Bi: Cel mai des uit să-mi plătesc asigurarea de viaţă, lucru care o face pe soţia mea foarte atentă cu mine, pînă cînd o plătesc la zi.

Am terminat melodiile cu ei. Mi s-a făcut dor de ducă, de mers la băut şi de sărit într-un picior, nu chiar la marginea prăpăstiei…fie ea şi dintre bine şi rău. Aşa că pun de-o cafea. Îmi place să o beau fără zahăr. Vrei şi tu?!

###

Interviul a fost realizat prin intermediul email-ului. De aceea am păstrat forma î-ului lor. Mai multe detalii despre ei afli pe www.farazahar.com .

vizite: 7623 redactor: Anca Pepelea in Muzica

Toate drepturile sunt rezervate ATZ. Nici o informatie din acest site nu poate fi preluata, integral sau partial fara acordul din partea ATZ. Redactorii sunt direct responsabili pentru continutul articolelor si a stirilor.

rss feed atom feed Powered by eyeblog