en-joy  

O amintire, un magazin. Sau invers.

18 11 2009 22:22

Următoarea întâmplare este adevărată. S-a petrecut într-o după-amiază ploioasă, de duminică, de noiembrie, în Bucureşti, într-unul din magazinele Profi, din zona Piaţa Iancului. Acu dacă aţi localizat cât de cât locul faptei, să trecem pe povestit. Bunăoară, împreună cu dragul meu am ieşit să luăm prăjitură cu friscă- ne place frişca, ok? Ajunşi la magazinul cu pricina, adică în cel mai apropiat loc unde putea avea dulcegăriile dorite, am avut o surpriză...

Nu aveau prăjituri cu frişcă, însă ne mulţumim repede cu o variantă mai mare, de ciocolată şi cu cireaşă în vârf. El imediat îi spunei tinerei vânzătoare alegerea noastră. Tipa începe să se frece la ochi cu dosul palmelor după care întreabă pentru a fi sigură: astea două? Vă rog, da... Brusc am imaginea unei femei care nu a dormit o noapte întreagă şi care se afla în cel mai plictisitor loc pentru ea. Tânăra dispare o secundă şi reapare cu un carton şi cu mănuşa de pungă. Ia frumos prăjiturile, le potriveşte astfel încât triunghiurile să formeze un romb, după care ia una bucată hârtie. Între timp îi mai răspunde colegei sale ceva, după care, gândindu-se că nu iese socoteala la împachetat, ia o altă hârtie. De data aceasta una cât pentru un tort de-un kilogram, tată! Apoi procesul de împachetare a fost atât de migălos încât începuse deja să se aşeze la rând două-trei persoane.... Iar pe noi ne încercau remuşcări de conştiinţă că i-am cerut o aşa treabă mare! Să nu ne fie nouă milă de o ...duminică ploioasă?

Între timp, câţiva paşi mai încolo, două piţi vor să-şi ia cremvuşti. Vine colega amintită mai sus şi începe să aranjeze nişte alimente. Fetele, uşor timide, ne serviţi şi pe noi? Femeia se intoarce întrebându-le ce vor. Aceşti cremvuşti, indică piţi cu degetul. Tanti ia ditamai polişul îl pune pe cântar... Dar nu pe acela îl doream, protestează cu glas stins fetiţa noastră. Nicio schimbare de partea cealaltă a tejghelei. Polişul e cântărit, împachetat şi pus deoparte. De care vreţi? Aceştia, toţi. Toţi? Ei, hai tanti că nu sunt mulţi, ce atâta mirare, auzi! De parcă nu a apucat să-şi pună deoparte pentru ea. În sfârşit fetele pleacă mulţumite de achiziţie după care au aşteptat...destule minute.

În sfârşit şi noi primim pachetul. Pam-pam-pam-pam! Ocupa jumătate din coş! Dar coşul acela mare cu roţi! Bucuroşi şi noi de achiziţie mai luăm un tub de frişcă din raft – plus alte chestii necomestibile – apă, suc şi ne îndreptăm spre casa de marcat. Acolo banda este udă pe o porţiune aşa încât o evit în mod cât mai elocvent, până când caseriţa se apucă să şteargă banda... taman când eu eram cu minunatele prăjituri în mână.

Of, am ajuns acasă. Dar ... prăjitura mai are de aşteptat. Ne trecuse toată pofta ce poftiserăm! şi-am intrat la duş şi v-am spus ce-aveam de spus!

vizite: 6055 redactor: Anca Pepelea in Diverse

Toate drepturile sunt rezervate ATZ. Nici o informatie din acest site nu poate fi preluata, integral sau partial fara acordul din partea ATZ. Redactorii sunt direct responsabili pentru continutul articolelor si a stirilor.

rss feed atom feed Powered by eyeblog