en-joy  

Prima pagina

Pagini: « 1 ... 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 ... 127 »

Tribunalul Bucuresti a suspendat plata ratelor unui credit pana la solutionarea procesului

04 04 2016 23:35
Un client al unei banci a obtinut, pe calea ordonantei presedintiale, suspendarea platii ratelor pana la solutionarea procesului. Decizia a fost data pe 24 martie de catre Tribunalul Bucuresti. Conform informatiilor publicate pe 24 martie pe site-ul instantelor de judecata, Tribunalul Bucuresti a admis cererea de ordonanta presedintiala inaintata de un client al Credit Europe Bank si a dispus suspendarea platii ratelor pana la pronuntarea asupra fondului cauzei. "Conf. art. 996 si urm. NCPC admite cererea de ordonanta presedintiala astfel cum este formulata prin capatul de actiune principal. Dispune suspendarea executarii obligatiei de plata a ratelor lunare aferente contractului de credit si de garantie (…) pana la pronuntarea asupra fondului cauzei (…). Obliga parata la cheltuieli de judecata catre reclamant in cuantum de 20 lei (taxa judiciara de timbru)", se mentioneaza in decizia instantei. Sentinta nu este definitiva, ci poate fi atacata cu apel in cinci zile de la pronuntare. Conform art. 996 privind ordonanta presedintiala din Noul Cod de procedura civila, instanta de judecata poate sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Ordonanta presedintiala este provizorie si executorie. Daca hotararea nu cuprinde nicio mentiune privind durata ordonantei presedintiale si nu s-au modificat imprejurarile de fapt avute in vedere, masurile dispuse vor produce efecte pana la solutionarea litigiului asupra fondului, se mentioneaza in legislatia in vigoare. La cererea reclamantului, instanta va putea hotari ca executarea sa se faca fara somatie sau fara trecerea unui termen. De asemenea, ordonanta presedintiala va putea fi data chiar si atunci cand este in curs judecata asupra fondului. Pe cale de ordonanta presedintiala nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt.

BCR: 65% dintre clientii avocatului Piperea s-au retras din litigii. Casa de avocatura Piperea si Asociatii a cerut ca sumele datorate clientilor sa fie virate in conturile acesteia

04 04 2016 23:29
BCR considera ca victoria “trambitata” de avocatul Gheorghe Piperea si declaratiile acestuia sunt impotriva clientilor reprezentati. Potrivit unui comunicat de presa, banca considera ca principala solicitare a clientilor din dosarul 51316/3/2010 – inlocuirea clauzei relative la dobanda (in sensul ca dobanda sa fie formata din marja fixa initial stabilita + EURIBOR / ROBOR) – a fost RESPINSA IREVOCABIL. Cel mai probabil obligatia stabilita de instanta va fi aceea ca partile sa stabileasca un nou nivel al dobanzii variabile pe baza de negociere. Mai mult, afirmatiile avocatului Gheorghe Piperea privind „victoria impotriva bancii” sunt lipsite de sustenabilitate financiara, legala si de orientare catre interesul direct al clientilor, se maiprecizeaza in comunicatul de presa remis BankingNews.ro. Banca doreste sa prezinte prin acest comunicat A) dovezi concrete in acest sens B) sa adreseze public Domniei sale trei intrebari (regasite la finalul acestui mesaj): In termeni simpli, cinci ani de judecata s-au soldat cu un rezultat negativ referitor la asteptarile de nivel al dobanzii, desi clientii au putut beneficia de oferte concrete de intelegere amiabila atat la inceput si in mod permanent pe parcursul celor 5 ani. Aceste oferte sunt disponibile clientilor chiar si in acest moment la 4.95% (dobanda fixa pe 5 ani) sau 5.45% (dobanda fixa pe 10 ani) – ceea ce consideram a fi printre cele mai bune niveluri de dobanzi disponibile pe piata. PUNCTE DE VEDERE FINANCIARE CU PRIVIRE LA NEGOCIERILE DINTRE BANCA SI CLIENTI 65% dintre clientii reprezentati de casa de avocatura Piperea si Asociatii s-au retras din litigiile initiate; dintr-un numar de aproximativ 680 de credite implicate, cca 240 au fost inchise prin rambursare sau refinantare; pentru cca 200 credite clientii au negociat si agreat cu banca un nivel redus de dobanda. Clientii care au acceptat oferta initiala de negociere a bancii, au beneficiat de o scadere a dobanzii de la un nivel mediu de 10.75% (feb 2010) la 5.99% (2015). Chiar in timpul recursului la ICCJ, 47 de clienti s-au retras din proces, acceptand oferta curenta a bancii: SCADE RATA; in cazul acestoraeconomisirea medie lunara este de 93 euro, suma totala economisita pe parcursul de derulare ramas (218 luni) fiind in medie 20.000 euro per client. In anii 2010/2011 BCR a facut oferte de negociere pentru intregul grup de clienti, oferte repetat respinse de casa de avocatura ca reprezentant legal al clientilor, sub insistenta echivalarii Dobanzii de Referinta Variabila cu EURIBOR. Strategia ulterioara si justificabila a bancii a fost aceea de a face oferte individuale; jumatate dintre acestea au avut succes, jumatate au fost respinse in urma consilierii casei de avocatura in directia continuarii proceselor. Acuzatiile legate de inflexibilitatea bancii sunt total nejustificate considerand ca numai in perioada 2010-2015 banca a inregistrat un numar de peste 10.000 renegocieri si ajustari ale costurilor creditelor garantate si peste 100.000 de ajustari ale costurilor creditelor negarantate (refinantari efectuate la dobanzi mai mici in medie cu 5 puncte procentuale). In acelasi context, precizam faptul ca totalul litigiilor care contesta clauze contractuale de un fel sau altul la nivel de intreg sistem bancar se cifreaza jur 14.000 (conform raportarilor transmise de catre banci). Acuzatiile/sustinerile dlui avocat Gheorghe Piperea facute si promovate public, privitoare la existenta unui numar de 65.000 litigii contra BCR sunt false, nefondate si nejustificate. PUNCTE DE VEDERE LEGALE REFERITOARE LA HOTARAREA ICCJ la data de 20.10.2015 in dosarul 51316/3/2010 Principala solicitare privind inlocuirea clauzei relative la dobanda in sensul ca dobanda sa fie formata din marja fixa initial stabilita plus EURIBOR sau ROBOR a fost RESPINSA IREVOCABIL. Dobanzile variabile din contractele de credit supuse analizei in cauza de fata, nu vor putea fi determinate pe mecanismul: EURIBOR + marja fixa din contractele initiale, nici pentru perioada de dinainte de sesizarea instantei de judecata, nici pentru perioada ramasa pana la rambursarea integrala a fiecarui imprumut. In considerentele deciziilor irevocabile pronuntate in cauze similare, aceeasi Inalta Curte de Casatie si Justitie a hotarat cu privire la dobanda variabila ca: urmare a declararii nulitatii clauzei initiale care prevedea acest calcul, stabilirea modului de calcul al dobanzii nu este in atributia instantei judecatoresti, neputand fi decat rezultatul exclusiv al negocierii dintre parti. Cu privire la comisioane, desi juridic avem o alta abordare, impartasita de multe instante de judecata in mod irevocabil, intelegem ratiunile din acest caz si ne vom conforma in limita dispus de instanta. Fiind de acord cu evaluarea impreuna cu clientii nostri a acestor sume, consideram ca instigarea la executare silita a a sumelor inca nedeterminate este facuta cu rea credinta. PUNCTE DE VEDERE CU PRIVIRE LA STRATEGIA BCR DE ABORDARE SUSTENABILA A RELATIILOR CU CLIENTII SAI Suntem foarte constienti asupra faptului ca declararea oricaror prevederi ale contractelor bancii drept abuzive, nu face onoare unei institutii bancare. In timp ce milioane de clienti au incredere in a-si pastra economiile de o viata sau a fonda un camin cu sprijinul BCR, suntem constienti ca exista segmente de clienti ale caror asteptari au fost dezamagite. Privim acest lucru ca pe un imperativ pentru masuri prioritare in strategia de afaceri a bancii. Credem ca BCR poate actiona si mai decisiv si mai sustenabil in directia unor masuri deja initiate in beneficiul clientilor: – a aliniat toate contractele legislatiei europene si nationale de protectie a consumatorilor de servicii financiare – a operat oferte de scadere semnificativa a ratelor clientilor pentru peste 100.000 de beneficiari; alte 20.000 au beneficiat de tratamente de restructurare, (extinderea maturitatii, amanare la plata, reducere temporara a ratelor) – a incheiat un parteneriat strategic cu o asociatie de protectie a drepturilor utilizatorilor de servicii financiare competenta si relevanta prin reprezentantii sai la nivel european – a creat un cadru institutional (Directia de Experienta a Clientilor) care integreaza sugestiile si reclamatiile clientilor in procesele de baza ale bancii – a lansat initiative de educatie financiara consistente cu privire la creditare responsabila ( BCR a riparit peste 150.000 de exemplare ale Ghidului pentru Imprumuturi Responsabile) INTERPELARE PUBLICA Dorim sa adresam public reprezentantilor casei de avocatura Piperea si Asociatii trei intrebari: 1. Cum justificati consilierea legala a clientilor in sensul refuzului ofertelor concrete de reducere a ratelor, in conditiile in care instantele au respins in mod sistematic solicitarile de echivalare a DRV cu rata EURIBOR? Considerati ca este corect sa acumulati capital de imagine si financiar prin incurajarea unor litigii cu finalitate negativa pentru asteptarile de pret ale clientii bancilor? 2.Ati afirmat public faptul ca reprezentati/ati reprezentat cateva mii de clienti persoane fizice. Cazand de acord ca activitatea de reprezentare legala, are o remuneratie adecvata pietei (precum orice alt serviciu – inclusiv servicii financiare), puteti face publice veniturile casei de avocatura Piperea si Asociatii din intermedierea de litigii intre consumatori persoane fizice si institutii financiar bancare in ultimii 5 ani? 3. Cum justificati solicitarea din notificarea adresata bancii vineri 23.10.2015 de virare a sumelor pe care le considerati datorate in contul societatii de avocatura cu mentiunea ca orice plata efectuata in conturile clientilor nu ar fi o plata valabila? Oare clientii nu si-ar dori banii direct in conturile proprii, fara a va mandata pe dvs sa-i incasati?” BankingNews.ro mentioneaza ca solutia pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 51316/3/2010* in recurs, la data de 20.10.2015, nu este inca redactata, nu se cunosc recomandarile Curtii.

Cele 7 păcate capitale ale băncilor româneşti faţă de clienţi de Cristian Dogaru

03 04 2016 01:26
Aţi observat că dobânzile creditelor par bătute în cuie, în ciuda declaraţiilor oficialilor privind sprijinirea creditării şi revenirii economiei? Remarcaţi noi taxe răsărite peste noapte (costuri noi de administrare, vămuirea banilor ce-ţi intră în contul curent)? Vă întrebaţi de ce nu se pot plăti cu cardul facturile de utilităţi nici la ghişeul băncii emitente? Cum de poţi fi obligat de recuperatorii de creanţe să rambursezi mai repede un credit la care oricum aveai probleme cu ratele lunare? De ce ţin bancherii cu dinţii de clauzele abuzive şi cum de nu poţi negocia aproape niciodată clauzele dintr-un contract-tip de creditare? La puţin timp după falimentul Lehman Brothers, şeful Goldman Sachs, un fel de Pontifex Maximus al pieţelor de capital, încerca să dreagă onoarea colegilor salvaţi cu bani publici afirmând că “bancherii fac munca lui Dumnezeu” (de parcă Atotputernicul n-are altă treabă decât să umfle bulele speculative). Acum, la mai bine de 4 ani de criză, în timp ce România s-a transformat din “paradis al creditării” în “purgatoriu” pentru bănci (20% sunt împrumuturile neperformante), facem rezumatul practicilor nesănătoase ale băncilor în relaţia cu clienţii. 1 Sufocarea bun-platnicului Dacă afirmăm că sunt mari costurile creditului în România, după ce marile bănci centrale au dat jos rânduri de dobânzi, ducând ratele de politică monetară la minimele istorice, ni se va replica, poate, “dovezi, nu vorbe!”. Ce părere aveţi de faptul că DAE pleacă de la 12% la un împrumut în euro de nevoi personale în România? Asta în condiţiile în care Euribor-ul e în jur de 1%! Da, ştiu, riscul de ţară, băncile-mamă cu probleme, bla, bla. Ia să vedem cât de ieftin e acelaşi împrumut de nevoi personale în lei… Păi, pleacă de pe la 12% (împrumut de 10.000 lei pe 5 ani) şi ajunge la peste 20% în unele cazuri. Cât e dobânda BNR, 5,25%? Păi, cum să iei arginţii cu 5,25% dobândă cu o mână şi să îi dai cu alta de 2-3 ori mai scump? E mai scump să te împrumuţi acum în România decât înainte de criză şi asta din cauza celor 20% credite neperformante la nivel de sistem (asta e media, unii au mai multe sub preş – vezi BCR cu 30%). De creditul Prima Casă nu pomenesc, e uşor să dai împrumuturi cu faţă ceva mai umană când poţi pune riscul pe umerii statului. Clienţii buni plătesc acum pentru rău-platnici şi afurisesc în gura mare banca. Crede cineva că vor mai dori aceştia să audă de bănci, credite şi alte lucruri necurate când vor scăpa de hangarale? “În acest moment, costul riscului are o pondere mai mare decât cea a refinanţării în bucătăria unui creditor, iar aici includ atât povara neperformantelor vechi, cât şi creditele nou acordate care pot deveni unele cu probleme mulţumită unei legi a insolvenţei mult prea permisive”, spune Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal şi economist-şef Raiffeisen Bank. Cu alte cuvinte, cea mai mare felie din costul unui împrumut revine acoperirii cheltuielilor cu creditele foste (şi viitoare) neperformante, una mai mare decât cea a cheltuielilor cu dobânda la care banca face rost de fonduri. Pentru un răspuns mai clar am încercat să merg direct la sursă, mai exact la BNR. “Cine ar putea calcula ponderea cheltuielilor cu creditele cu probleme ale băncilor în costul actual al împrumuturilor?”, se întreabă retoric Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR. “Oricum, vă rog să nu le mai spuneţi «neperformante», la nivelul UE se recomandă termenul „depreci­ate»“, subliniază Vasilescu. Am dorit să aflăm şi părerea şefului ARB, Radu Graţian Gheţea, referitor la costul actual al creditului. Domnia sa ne-a retezat-o scurt şi definitiv: “Exclus. Sunt într-o şedinţă!”. 2 Îmbuibarea. Cu clauze abuzive O dată cu intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Fiscală datornicii cocoşaţi de obligaţiile faţă de bănci primiseră o veste bună. Asociaţiile de Protecţie a Consumatorilor pot da în judecată o bancă, cerând anularea contractelor-tip dacă un singur client obţine în justiţie o decizie favorabilă contestând clauzele abuzive dintr-un contract. Ce om cu frica lui Dumnezeu ar putea să afirme că o clauză abuzivă dintr-un contract ar putea fi absolut în regulă în altul identic? Domnul Graţian Gheţea, preşedinele ARB, consideră însă că fiecare contract ar trebui trecut printr-un proces separat, pentru că un contract bancar e ceva abstract, noţiunile şi principiile sale sunt inaccesibile înţelegerii multora şi ar fi bine ca mai multe instanţe să se pronunţe pentru a elimina erorile. Iar dacă se ajunge totuşi ca legea să fie respectată, aşa cum reglementările europene o cereau de mult (între timp, Guvernul, la presiunile lobby-ului bancar, prin portavocea FMI-ului a obţinut o amânare până în iulie), doar ANPC, nu şi organiza­ţiile private ale consumatorilor, ar trebui să acţioneze în instanţă băncile cu clauze abuzive în contractele-tip. Sufocate de datorii, 6% din companiile româneşti active sunt acum în insolvenţă. Vă daţi seama câte persoane fizice s-ar fi declarat în faliment, în condiţiile în care cam 1 din 5 credite are probleme acum (fără să le punem la socoteală pe cele scoase din bilanţuri)? Nu vă forţaţi imaginaţia, în România nu s-a vrut o lege a falimentului personal, iar punctul de vedere al bancherilor s-a impus ca de fiecare dată. În condiţiile spargerii unei bule a creditului, când 6% din firme se pregătesc de faliment (peste 90% din insolvenţe sfârşesc în faliment, spune avocatul Gheorghe Piperea), câte bănci şi-au închis porţile în România? Cumva nici una?! 3 Jumulirea conturilor curente Sună cam pretenţios, am vrut să vorbesc însă de pofta nestăpânită a bancherilor de a taxa orice cont curent mişcă pe sub nasul lor. Pe mine CEC-ul (da, am vrut să fiu taxat de statul român dacă tot e să pierd bani la bancă) m-a anunţat cu ceva timp în urmă că umează să îmi ia 2,5 lei ca administrare de cont. Dar ce, contul meu curent a devenit brusc handicapat, nu mai e în stare să aibă singur grijă de el ca până acum? În urmă cu câteva zile CEC-ul mă anunţa că mă va taxa şi pentru transferurile care mi se fac în cont. Ce mare lucru, aţi putea spune, nişte rentieri cărora li se varsă în cont banii periodic n-ar trebui să se plângă pentru nişte sume modice oprite de bancă. Da? Ia gândiţi-vă dacă nu cumva intraţi în aceeaşi categorie în momentul în care primiţi salariul în contul de la CEC. Adică, după ce că ai comision la retragerea de la bancomat, la administrarea contului curent, ţi se mai reţin bani şi când îţi virează angajatorul chenzina. Dar dacă spui că ai vrea să fii plătit “cu bani în mână”, nu prin cont, lumea financiară te priveşte superior: “Înapoiatule!”. Mai grav e când eşti atras cu o ofertă promoţională şi apoi te trezeşti cu comisioane-surpriză, cum a păţit mama la Raiffeisen cu banii de pensie. Bine că nu retra­geţi bani de la BRD: veţi fi taxaţi cu 4 lei plus 1% din suma scoasă. Nu ştiu cum aţi numi asta elegant, dar în limbaj biblic e “luxurie”, adică “pofta” nestăpânită de a nu lăsa nici un bănuţ nevă­muit care îţi trece prin bancă. 4 Refuzul cardului la ghişeu Banul (electronic) pare să fie ochiul dracului tocmai la bancă. Aveţi de plătit facturi, ceva rate şi nu aveţi bani cash la dvs.? Vă întrebaţi de ce n-ar fi posibil să utilizaţi cardul emis de banca respectivă pentru a vă achita de datoriile lunare? Nu vă gândiţi la chestii abstracte, de pildă la dorinţa băncii de a absorbi cash-ul care se obţine mai greu decât banii electronici de la BNR. Adevărul este că băncile nu acceptă plata cu card la ghişeu din simplul motiv că vor să te determine să foloseşti cardul pentru a scoate numerar, operaţiune care se taxează de regulă cu minimum 0,2%. Anual se retrag peste 25 miliarde de euro de la ATM-uri, ceea ce înseamnă peste 50 milioane de euro pentru băncile posesoare, asta dacă vom calcula cu un comision de 0,2%. Bani obţinuţi uşor. 5 Frăţia de cruce cu recuperatorii “N-am reuşit să-mi plătesc la timp ratele la BCR, iar creditul meu a fost cumpărat de Kruk. M-a sunat cineva de acolo să-mi spună să negociem graficul de rambursare, dar dacă nu dau toţi banii într-un an o să vorbesc cu doamna executor”, îmi povestea o cunoştinţă care avea un împrumut cu o scadenţă mai mare de 3 ani în momentul livrării sale recuperatorilor. Ca să scoată din bilanţuri creditele cu probleme şi să nu mai fie nevoite să facă provizioane, multe bănci au decis să vândă portofolii întregi la costuri modice (5-10% din valoarea unui credit de nevoi personale, 15-20% la ipotecare). Recuperatorii n-au însă problemele de imagine pe care şi le face banca, nu se tem prea tare de opinia publică, ba chiar le prinde bine postura de zbir nemilos, astfel încât forţează nota, strâng cu uşa debitorii. “În cazul creanţelor cesionate (vândute) de către instituţiile financiar-bancare sau non-bancare, noul proprietar al creanţei va stabili noi termeni contractuali. În cazul creanţelor colectate pe bază de mandat, condiţiile contractuale nu se modifică, deoarece colectarea se face pe o perioadă determinată de timp”, ne-a spus Cosmina Marinescu, director operaţiuni Kruk Romania. Cu alte cuvinte, nimic nu-ţi garantează că nu vei fi strâns cu uşa să aduci banii de 3 ori mai repede, în condiţiile în care nici înainte nu făceai faţă cu plăţile. De ce este permisă cu atâta uşurinţă vânzarea de portofolii de credite în condiţiile în care banca nu se confruntă cu probleme majore? – este însă o întrebare la care BNR ar trebui să răspundă. Cu câteva luni în urmă i-am povestit managing directorului EOS KSI, Georg Kovacs, despre o scrisoare a companiei de recuperare a creanţelor ajunsă la noi, în care un debitor al unei companii de telefonie era ofertat de EOS cu o reducere “promoţională” a datoriei cu 50% în cazul plăţii imediate, în condiţiile în care aceasta fusese majorată tot cu 50% ca penalităţi după trecerea datei de prescripţie. “Nu e normal, o să mă interesez, vă rugăm să ne semnalaţi astfel de cazuri”, mi-a spus Kovacs atunci; acceaşi invitaţie v-o adresăm şi noi. 6 Inflexibilitatea Aţi încercat să negociaţi vreodată prevederile dintr-un contract-tip de credit la o sucursală bancară? Să ne povestiţi cum aţi reuşit asta, în 99% din cazuri eşti privit cu superioritate şi refuzat politicos. Func­ţionarii mărunţi dau dovadă de o inflexibilitate uriaşă când primesc solicitări de la clienţi (”ce scrie în contract se decide la centru”) în acest sens, iar exis­tenţa contractelor-tip cu clauze abuzive li se datorează şi lor. Dacă ar fi existat o presiune de jos în sus în vederea modificării, nuanţării şi individualizării acestora, poate că n-am mai fi vorbit de atâtea procese pe rol. 7 Complexele de superioritate În termeni biblici, “superbia”. N-am văzut încă bancherul “popular” care să vorbească pe limba omului de rând şi să se poarte ca atare. Vezi jargonul păsăresco-financiar învârtit în toate ieşirile publice ale bancherilor şi înaltelor capete din BNR. Un fel de “nu ne amestecăm cu vulgul, nici măcar nu vorbesc pe limba noastră”. Combinaţie de aroganţă, sentiment de castă, mimarea ultraspecializării. De asta ni se pare că avem nevoie de traducător din Isărescu, varianta română-română. Principalele reproşuri ale clienţilor adresate băncilor Costul mare al creditului Clauzele abuzive (5 miliarde lei ar fi pierderile băncilor în caz de anulare) Taxe şi comisioane inventate peste noapte pentru contul curent Refuzul plăţilor cu cardul la ghişeu Tranzacţiile cu recuperatorii Inflexibilitatea Limbajul “cifrat”

.....Dupa 16 ani !!!

03 04 2016 01:08
Al doilea album Hteththemeth. Club Rockstadt. Eu zic ca a meritat asteptarea. Bravo Leo!

Cum sa-ti dai seama cand cresti un copil iresponsabil by ANA MARIA MITRUS

03 04 2016 00:27
Am remarcat faptul ca articolele mele sunt primite cu foarte mult optimism, ca toata lumea le citeste cu incantare, insa la sfarsit exista foarte multe comentarii de genul: “Mda, asta e teorie, s-ar putea sa mearga dar nu e bine sa risti. Toata povestea asta cu pozitivismul si cresterea democratica nu se aplica foarte bine pe teren. O sa vezi tu, cand or sa ti se urce fetele in cap si nu o sa mai poti sa faci nimic, o sa iti doresti sa dai timpul inapoi“. Inteleg perfect aceasta temere, si chiar daca mesajul meu ramane acelasi, poate e momentul sa discutam putin si despre partea cealalta. Despre ce sa nu facem ca sa nu ne trezim ca am crescut un copil rasfatat si iresponsabil. Tot ce am spus pana acum, dragostea neconditionata, intelegerea, respectul, cresterea democratica a copiilor, toate raman in picioare. Insa, pentru ca exista si democratie prost inteleasa, in care, din dragoste pentru cel mic riscam sa-l handicapam cu intentiile noastre bune, hai sa stabilim niste limite. Copii rasfatati Citeste intrebarile de mai jos si daca majoritatea raspunsurilor tale sunt DA, atunci s-ar putea sa fie momentul sa iti pui niste intrebari si sa faci niste schimbari: 1.Intotdeauna ii dai celui mic ce vrea atunci cand vrea? Acest obicei poate avea consecinte dezastruoase deoarece copiii care primesc intodeauna ce vor, incep sa creada ca totul li se cuvine. Ca e de ajuns sa ceara si vor primi si ca nu e nevoie sa depuna efort pentru ceea ce isi doresc. Cum ar putea sa invete sa aprecieze lucrurile daca toate le vin de-a gata sub nas, iar ei nu trebuie sa fac niciun efort si nici macar sa astepte? 2. Vrei sa ii oferi viata pe care tu nu ai avut-o? Multi dintre noi au trait in conditii nu tocmai fericite si asta cu siguranta a lasat traume destul de adanci. Insa simplul fapt ca avem un copil caruia (din fericire) putem sa-i oferim tot ce nu am avut noi, asta nu doar ca nu va vindeca ranile noastre ci va avea un efect devastator aspura dezvoltarii lui emotionale. Cand un copil primeste lucruri de care nu are neaparat nevoie, cand e sufocat de cadouri si viata pe care o traieste pare desprinsa dintr-un film, atunci el nu va sti sa aprecieze lucrurile marunte. Iar curand va incepe sa nu mai aprecieze nici lucrurile valoroase. Este mult mai important sa ii invatam pe cei mici sa aprecieze dragostea noastra, eforturile pe care le facem si timpul petrecut impreuna, decat sa ii coplesim cu jucarii, telefoane si haine scumpe. E total gresit sa ii crestem pe cei mici intr-o lume materiala in care banul guverneaza si proprietatile iti definesc de fapt valoarea. 3.Ti-e teama sa-i spui “NU”? Poate nu ai avut intotdeauna aceasta teama, insa dupa ce ai experimentat de cateva ori urletele celui mic (eventual in public) ai decis ca o mica concesie din partea ta e preferabila unei scene de cosmar. Cand sunt mici, copiii ne domina cu plansul si crizele lor, pe care de multe ori nu stim sa le gestionam, iar cand cresc, deja au la indemana alte instrumente cu care sa ne satajeze. Cand te acuza ca nu-l iubesti daca nu faci ce te roaga, parca ti se rupe inima si vrei sa-i demonstrezi ca nu-i asa. Doar de data asta. 4.Cea mai usoara varianta pentru tine este sa cedezi? Pur si simplu nu mai poti sa suporti plansetele, rugile, crizele, si ai da orice pentru putina liniste. Asa ca faci tot ce te roaga, dorinta lui devine porunca, doar ca sa vezi ca e si el putin cooperant si ca puteti sa va intelegeti. Adevarul este ca aceasta “pace” e doar una aparenta, datorata faptului ca acum ai cedat. Insa ce te faci data viitoare cand lucrurile vor deveni din nou agitate? 5.Vrei sa-l protejezi de esec? Cand le batatorim intodeauna copiilor drumul pe care merg, poate ca impresia noastra este ca le facem bine, ca ii ajutam. Realitatea este insa cu totul alta. Cand ii ferim de greseli si de consecintele acestora, practic le rapim dreptul de a avea experiente din care sa invete. Un copil care nu poate sa se descurce singur cu responsabilitati adecvate varstei lui, va deveni un incapabil, dependent de mami si de tati. Poate data viitoare cand te roaga sa-i faci tema o sa-l refuzi, indiferent care vor fi consecintele. Sigur, e usor sa arati cu degetul, o sa-mi spuneti. Dar ce e de facut mai departe? Raspunsul meu e unul singur: cu dragoste si incredere, invatati-i pe cei mici sa fie responsabili. Sa invete sa se descurce singuri si sa intelega faptul ca problemele lor nu sunt si ale voastre (sper ca aici puteti sa faceti diferenta intre a-i asigura unui copil hrana necesara si a-i spala jucaria care a cazut in noroi). Iar daca nu vor, daca plang si va roaga si va terorizeaza cu rugamintile lor invatati-i voi cum sa se descurce singuri. Dar despre asta in articolele viitoare.

De ce cade Iohannis în sondaje și cum poate câștiga PNL Primăria Capitalei - de Gabriel Bejan

02 04 2016 22:33
Chiar dacă cea mai tare știre din sondajul ARC-CURS de astăzi pare a fi cea referitoare la scăderea abruptă a președintelui în încrederea bucureștenilor, există și alte lucruri importante demne de reținut. Să le luăm pe rând. Într-adevăr, faptul că, la un an și trei luni de la alegeri, Klaus Iohannis și-a pierdut o mare parte din susținători în cel mai mare bazin electoral al țării, Bucureștiul, poate părea surprinzător. Fostul primar al Sibiului a obținut în București la alegerile din 2014 57,5%, iar astăzi, doar 27% din locuitorii Capitalei mai sunt de acord cu ceea ce face președintele. Nu sunt multe de spus aici. Președintele este sancționat de alegători mai degrabă pentru absența marilor decizii, decât pentru deciziile greșite. Numirea lui Dacian Cioloș la Guvern s-a numărat printre puținele lucruri bune făcute de președinte și ar fi trebuit să acopere exact locul lăsat liber de Klaus Iohannis în fruntea mesei la care se hotărăște mersul țării. Nu s-a întâmplat așa, deși premierul a arătat că e dispus să joace rolul de ”doi într-unul”, asta pentru că probabil are planuri serioase pentru viitoarea sa carieră politică. Nu știm încă dacă Iohannis mai are vreun plan politic după terminarea acestui mandat. Un alt lucru care mi se pare important în sondajul SAR-CURS este poziționarea principalelor partide pentru alegerile locale din București. În acest moment, PSD este cotat cu 35% în intențiile de vot, în timp ce PNL are 26%, o diferență care, coroborată cu imaginea uzată a candidatului Ludovic Orban, ar trebui să fie liniștitoare pentru partidul lui Liviu Dragnea, ce are acum toate șansele să o facă pe Gabriela Firea Primar General. Partidul lui Nicușor Dan, USB este cotat al treilea, cu 11% și aici avem și explicația pentru care toate tunurile liberalilor sunt acum îndreptate, nu împotriva PSD, ci a lui Nicușor Dan pentru a-l convinge să se retragă. Numai că niciodată 26% plus 11% în sondaje nu au făcut 37% la alegeri și mai degrabă cred că o parte a electoratului liberal ar putea fi scârbit de această strategie și s-ar putea reorienta spre candidatul cotat cu șansa a treia. În orice caz, liberalii par condamnați să piardă competiția de anul acesta pentru Primăria Capitalei, asta dacă nu decid ei să susțină candidatul USB, lucru care i-ar scoate, cel puțin pentru moment, din cheia ”PSD, PNL, aceeași mizerie” în care este judecată acum administrația Bucureștiului. Am mai spus-o și cu altă ocazie, când tu l-ai dat ca primar al sectorului 6 pe unul ca Rareș Mănescu, nu mai poți cere bucureștenilor un vot politic anti-PSD. Ar mai fi de remarcat aici și scăderea puternică a partidului Monicăi Macovei, care acum este cotat cu doar 3,8 %, dovedind astfel că decizia lui Nicușor Dan de a nu se alia cu M10 înainte de alegeri poate fi înțeleaptă. Al treilea lucru pe care l-aș remarca aici este cel legat de răspunsurile celor intervievați la întrebarea dacă se consideră apropiați de o ideologie politică. Nu mai puțin de 57% au răspuns că nu au sau nu are importanță orientarea politică, 21 % s-au declarat de stânga și 18% de dreapta, ceea ce ne arată că oamenii votează ideologic într-o mică măsură, atât la locale cât și la generale. De aici, cu atât mai aberantă pare obstinația liberalilor de a chema oamenii să voteze cu ”dreapta” la Primăria Capitalei, în condițiile în care, iată, ideologia politică valorează atât de puțin. Și, fie vorba între noi, nici nu ar avea cum să fie altfel când cele două mari partide, PNL și PSD au dansat politic în toate stilurile posibile numai respectând pașii de stânga, respectiv de dreapta, nu. Și, în fine, a patra observație este cea legată de percepția asupra corupției, după ultimele alegeri prezidențiale. 41% din cei chestionați spun că aceasta a rămas la fel, 43% că a crescut și doar 12% că a scăzut. Un lucru bun este acela că lupta împotriva corupției nu este legată în opinia oamenilor de mandatul unui președinte, pe de altă parte nu poți să nu observi că, în ciuda ”numărului impresionant de demnitari arestați” (așa cum a declarat recent Laura Codruța Kovesi) și a activității lăudabile a DNA, oamenii nu percep o scădere reală a acestei probleme în societate. Asta pentru că sistemul care a făcut posibilă corupția- birocrația, lipsa de transparență în deciziile instituțiilor publice, mica ”ciupeală” a funcționarilor- nu s-a îmbunătățit semnificativ în ultima perioadă. Adică degeaba arestăm funcționari și demnitari pe bandă rulantă, dacă cei care vin în loc sunt din același aluat sau dacă nu se îmbunătățesc și legislația și procedurile de achiziții publice și cultura noastră în ceea ce privește relația cu statul. Posted on 30.03 2016 in Editorial, Header, Homepage with 10 Comments

La ce mai sunt buni, până la urmă, securiștii? de Dollores Benezic

02 04 2016 22:27
Azi e ziua aia în care ne revoltăm pe Facebook și răsuflăm ușurați când cunoscuții dau check-in că sunt în siguranță. Mâine va fi ziua aia în care vom renunța să mai călătorim, ca să stăm în siguranță în fața laptopului, pe care ni-l supraveghează conștiincios toate serviciile secrete. Aseară auzeam la știri că ce sursă importantă de informații ar fi Salah Abdeslam, teroristul prins în urmă cu câteva zile la Bruxelles și care ar fi avut legătură cu atentatele de la Paris de anul trecut. Cum negociază avocatul lui extrădarea în Franța, că belgienii ar fi interesați să-l păstreze pentru informații, bla, bla. În aceeași știre, un oficial belgian spunea că au fost nevoiți să devanseze capturarea teroristului cu o zi, pe motiv că începuseră să se scurgă informații despre operațiune în presă. Oficialul acuza ziariștii că pentru rating pun în pericol viețile forțelor de intervenție. Ba chiar am avut o discuție în contradictoriu cu cineva pe tema asta, care spunea că ziariștii ar fi de vină pentru chestia asta, că nu se mai satură de breaking news, că ce mare chestie dacă se abțineau de la publicat niște informații pe tema aia, care era interesul public așa de mare încât să puă în pericol viețile agenților ălora? Azi de dimineață Bruxellesul a fost zdruncinat de cinci explozii, două la aeroport și trei la metrou, și niciuna dintre ele nu e cauzată de scurgerea în presă a unor informații, ci dimpotrivă, se pare că prevenirea, dejucarea acestor atentate nu a fost posibilă nici datorită informațiilor deținute (bine) de Abdeslam, nici măiestriei serviciilor secrete de a afla din timp ce pun la cale teroriștii. Ca după fiecare atentat, apare în spațiul public discursul panicat al acelei părți de populație care vrea să ne închidem urgent granițele, să expulzăm toți suspecții de terorism (oricare ni se pare nouă suspect pe moment) și să dăm puteri nelimitate forțelor de ordine, eventual să împuște direct pe stradă, fără avertisment, pe oricine pare suspect. Reacția asta e de înțeles, dacă nu ar fi totuși alimentată în mod ticălos de oameni interesați să facă asta. Devine tot mai greu să combați valul ăsta de ură, rasism și paranoia, în fața fricii și a numărului tot mai mare de morți. Ba, în lupta asta pentru supraviețuire au picat ca pagube colaterale și drepturile omului, identificate de unii ca niște mofturi, câtă vreme după fiecare colț un terorist stă cu degetul pe declanșatorul bombei. Ce ne trebuie drepturi și libertăți, noi vrem să trăim și atât! Totuși, dacă analizăm un pic lucrurile constatăm că atacurile de azi de la Bruxelles nu sunt cauzate nici de eventuale „scurgeri” de informații în presă, nici de cererile repetate ale societății civile, de respectare a libertăților fundamentale în lupta cu terorismul. Și aici, ca și în alte cazuri similare, ar trebui să vorbim de un eșec al serviciilor de apărare. Despre incapacitatea acestora (servicii secrete, poliții, jandarmerii, armate) de a-și face treaba, despre faptul că se concentrează, din septembrie 2001 încoace, pe monitorizarea cvasi generală a populației pașnice, dar scapă printre degete exact teroriștii. La ce mai sunt buni, până la urmă, securiștii? În timp ce serviciile stau pe Internet ca să ne numere nouă bășinile, terorismul e bine mersi afară și dă cu bombe. Se face atâta caz în ultimii ani de nevoia de monitorizare generalizată, sub pretextul luptei cu terorismul, ni se cere să renunțăm la tot mai multe drepturi, pe altarul securității, dar în realitate vedem că asta nu ne protejează deloc. Și cu toate astea sunt în continuare voci care susțin că trebuie să ne înconjurăm de și mai multe ziduri, de și mai multe sisteme de protecție care ne anihilează intimitatea, dar ne țin, chipurile în viață. În cazul devansării operațiunii de capturare a lui Abdeslan în Belgia, despre care s-a vorbit la știri, nu presa este de vină că s-au scurs informații. Ziariștii își făceau meseria, adică obțineau informații, după cum agenții ar fi trebuit să și-o facă și ei pe a lor și să nu le dea. Dacă în locul ziariștilor ar fi fost teroriști? Sau servicii secrete inamice? Păi cum putem să mai vorbim despre lupta contra terorismului dacă noi nu suntem în stare să ținem secrete datele desfășurării unei operațiuni? Vrem să obținem dreptul de a monitoriza toată populația, tratându-i pe toți din oficiu ca pe niște vinovați, dar avem angajați care nu sunt în stare să-și țină gura. Sau spioni care de plictiseală decid să joace la dublu sau triplu, și pentru alte servicii secrete. E ușor să dăm vina pe faptul că primim valuri de imigranți, pe faptul că nu suntem capabili să-i asimilăm, să le demonstrăm că civilizația noastră e superioară, deci ar trebui s-o îmbrățișeze, bla, bla. Realitatea e că securiștii noștri, cu toate sistemele lor de monitorizare, cu toate studiile lor, doctoratele făcute pe bune sau plagiat, cu toată forța binelui de partea lor sunt bătuți tot mai des de un inamic mediocru, dar determinat. În locul marilor puteri occidentale mi-aș pune serioase semne de întrebare în legătură cu eficiența banilor cheltuiți în ultimele decenii pentru măsurile și serviciile de securitate. Dar stați, că marile puteri occidentale sunt și ele conduse de niște lideri, aleși. Ne învrâtim în cerc. Azi e ziua aia în care ne revoltăm pe Facebook și răsuflăm ușurați când cunoscuții dau check-in că sunt în siguranță. Mâine va fi ziua aia în care vom renunța să mai călătorim, ca să stăm în siguranță în fața laptopului, pe care ni-l supraveghează conștiincios toate serviciile secrete. Să trăiți! Acest articol a fost publicat pe 22 martie pe dollo.ro

Pagini: « 1 ... 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 ... 127 »

Alte intrari:

Toate drepturile sunt rezervate ATZ. Nici o informatie din acest site nu poate fi preluata, integral sau partial fara acordul din partea ATZ. Redactorii sunt direct responsabili pentru continutul articolelor si a stirilor.

rss feed atom feed Powered by eyeblog