Daniel Alexandru Amzar are functia de Manager de Relatii Publice in cadrul asociatiei studentesti «Voluntari pentru Idei si Proiecte» din Bucuresti- www.vipromania.com.
Anca: Ce spun tinerii cand aud de ONG? Stiu ce inseamna?
Daniel: Depinde ce tineri, cei care cunosc semnificatia acronimului- de obicei se stie ca e munca fara bani si istoria mai spune ca se spala bani prin ONG-uri.
Anca: Si cum schimbam aceasta "istorie" ?
Daniel: Campanie de educare. Implicarea ONG-urilor in viata publica, de genul Asociatia Pro-Democratia.
Anca: Dar asociatia ta, ce face din toate acestea?
Daniel: Se implica activ in viata studentilor. Le oferim oportunitati de a acumula informatii, experienta; de a cunoaste oameni si firme importante. Ce-i drept doar pentru circa 150-200 de studenti anual. Dar suntem si noi mici.
Anca: Ce spun tinerii care sunt membri, despre activitatea in ONG? Despre a munci fara a castiga bani?
Daniel: Nu spun nimic, ideea ca muncesti pentru ceva ce-ti place detroneaza oricand ideea de ban. Satisfactia muncii tale e de «n» ori mai buna decat plata. Bine, asta pana cand ti se face foame.
Anca: Si ce munca fac tinerii? Invata ? Sapa un pom?
Daniel: Pai intai sunt invatati prin training-uri si materiale puse la dispozitie- atat pe latura de softskills cat si pe cea de hardskills; mai degraba softskills se dezvolta si apoi ei organizeaza proiectele pe care le destinam studentilor. De asemnea networking cu membrii vechi si comunitatea organizatiei; petreceri, etc.
Anca: Hai sa specificam si soft si hard. Cum e cu ele?
Daniel: Softskills se refera la aptitudinile dobandite nativ: inteligenta, perspicacitate, empatie, dinamism, etc. Hardskills se refera la cele de specialitate sau profesionale.
Anca: Spuneai de foame…ce fac tinerii cand le este foame ? Pleaca din organizatie?
Daniel: Nu, mananca. La varsta asta, cand parintii inca te mai sprijina financiar, iti permiti sa treci cu vederea foamea. Sa zicem ca varsta avanatajeaza statutul de voluntar.
Anca: Atunci sa spunem varsta. Care e aceasta?
Daniel: Studentul si tanarul in general. E manat de vise iar determinarea asta din dorinta de a rasturna lumea face un combustibil puternic.
Anca: Asadar… despre ONG-uri.. cum sa vorbim? in soapta? pe la spate? de bine? de rau?
Daniel: Intai sa le observam. Sa vedem daca fac ceva bun sau doar interese proprii. Apoi le sustinem sau le reprimam. Simplu. Le vorbim pe fata. Sunt institutii care vor sa serveasca societatea nu pe altcineva. Nu securitate.
Anca: Si ce facem cu tinerii care nu se implica ? Face ceva ONG-ul pentru ei? Adica initiativa de a fi implicat din care parte a taberei vine? Doar din cea a tinerilor?
Daniel: Nu dar pe masura ce cresti nu prea te mai tii de lupta pentru pacea mondiala daca intelegi ce vreau sa spun, motivarea e a naibii de grea de aceea e greu sa ii strunesti pe romani. Dar odata struniti sunt de neoprit.
Anca: De incheiere…e inceput de an…ce sperante are organizatia ta?
Daniel: Mai multe proiecte, un mediu mai prietenos, social vorbind; sa fim sanatosi si sa avem putere de munca.
###
Ati crezut cumva ca e vorba de o persoana trecuta de 30 de ani? Nici pe departe. Daniel are doar 20 de ani si este student la Facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica – ASE.
Lui Daniel insa ii pasa de ceea ce se intampla in jurul lui. De colegii lui. De cei care se uita de sus, sau de jos spre el. Nu s-a vazut un pion ci un nebun pe tabla de sah. A mers de-a curmezisul spre a dobandi ceea ce a vrut: un strop de lumina. Iar lumina, chiar si de la o lumanare, se imprastie in toata casa.
E randul tau sa aprinzi …sa te aprinzi!